Asa cum v-am promis recent am facut rost de aceasta carte si va pot face un mic rezumat al introducerii lui Jung.
Ideea ca Sinele este Dumnezeu si ca eul trebuie dizolvat in sine - specifica orientului - este mai putin familiara occidentului si nu poate fi explicata psihologic. Totusi ea apare in exercitiile spirituale ale lui Loyola, in care eul este subjugat de Christos.
Al doilea lucru interesant este comparatia dintre Ramakrishna si Ramana. In timp ce Ramana sustine fara conditii dizolvarea eului ca scop final al experientei spirituale la Ramakrishna apare evident ca acest lucru nu este cu putinta. De aceea eul ramine pe mai departe ca servitor, ca sa spunem astfel.
Urmeaza un pasaj de avertisment in fata pericolului ca India sa isi piarda comorile spirituale sub invazia dorintei de a avea pe plan material, politic etc care se impune prin civilizatia occidentala. Dorinta de parvenire materiala, exterioara, nu este limitata si se face in detrimentul vietii spirituale; rezultatul este ca omul ramine neschimbat inauntru si ignorant in ceea ce il priveste.
In fine, intelepciunea orientului trebuie sa ne ajute sa redescoperim ceea ce aveam deja in propria noastra cultura similar. Accentul este pus pe omul interior, asa cum o probeaza si urmatorul citat:
Exteriorizarea duce la o incurabila suferinta - scrie Jung -
pentru ca nimeni nu poate intelege cum poate sa sufere datorita propriei sale naturi... Nimeni nu intelege ca
unilateralitatea dietei sufletului sau duce in ultima instanta la deranjarea echilibrului.
