ramana, yoga

Pe Ramana l-am cunoscut prin cursurile de yoga tinute de Mario Vasilescu. Cu foarte multi ani in urma pe peretele salii de cursuri exista un portret al lui Ramana Maharshi. Mario Vasilescu sustinea ca a fost initiat de Ramana. Imi amintesc ca m-a atras si pe mine acest subiect si ca am fost foarte fericit cind am vazut zimbetul prietenos, amical, al lui Ramana dintr-o poza. dar despre intilnirea mea cu Ramana ar trebui sa vorbesc mult. Poate revin.

Anonymous User a scris:
-------------------------------------------------------
> Pe Ramana l-am cunoscut prin cursurile de yoga
> tinute de Mario Vasilescu. Cu foarte multi ani in
> urma pe peretele salii de cursuri exista un
> portret al lui Ramana Maharshi. Mario Vasilescu
> sustinea ca a fost initiat de Ramana. Imi amintesc
> ca m-a atras si pe mine acest subiect si ca am
> fost foarte fericit cind am vazut zimbetul
> prietenos, amical, al lui Ramana dintr-o poza. dar
> despre intilnirea mea cu Ramana ar trebui sa
> vorbesc mult. Poate revin.


Problema e ca Ramana nu se ocupa de initieri. Daca punem de-o parte ce a scris Brunton in India... Ramana nu facea decit sa argumenteze si nimic mai mult. E bine de stiut ce initiere a primit Vasilescu, daca a primit.

taoskins a scris:
-------------------------------------------------------
> Anonymous User a scris:
> --------------------------------------------------
> -----
> > Pe Ramana l-am cunoscut prin cursurile de yoga
> > tinute de Mario Vasilescu. Cu foarte multi ani
> in
> > urma pe peretele salii de cursuri exista un
> > portret al lui Ramana Maharshi. Mario Vasilescu
> > sustinea ca a fost initiat de Ramana. Imi
> amintesc
> > ca m-a atras si pe mine acest subiect si ca am
> > fost foarte fericit cind am vazut zimbetul
> > prietenos, amical, al lui Ramana dintr-o poza.
> dar
> > despre intilnirea mea cu Ramana ar trebui sa
> > vorbesc mult. Poate revin.
>
>
> Problema e ca Ramana nu se ocupa de initieri. Daca
> punem de-o parte ce a scris Brunton in India...
> Ramana nu facea decit sa argumenteze si nimic mai
> mult. E bine de stiut ce initiere a primit
> Vasilescu, daca a primit.


Nu e neparat sa fie o initiere cit mai ales o lamurire despre metoda (asa-zis metoda) cautarii interioare prin intrebarea cine sint eu. Uneori lucruri atit de simple nu sint intelese din prima si e nevoie de concursul unei carti deosebite sau al unui maestru ca sa ni se deschida ochii. Si o carte poate fi maestru.

Eu sunt adepta a Buddhismului, dar mi-a parut ca Ramana Maharishi are multe similaritati in doctrina.
Legatura cu Ramana am avut-o in momentul in care am cumparat o carte de la un anticariat esoteric din Budapesta - Ungaria.
Mi-a parut interesant faptul ca se delimita intr-un fel sau altul de orice religie si de orice grupare organizata in orice fel. A incercat sa ramana neatins de ambitiile acestei lumi desarte.

Imi place mult Maharishi, dar Buddhismul mai ales cel Tibetan consider a fi o cale cu adevarat "Universala".

Imi place cum scrii si ca iubesti buddhismul. Dar as vrea sa stiu citeva din similaritatile de care spui.
Ramana s-a delimitat de religii pentru ca el nu a urmat vreuna. Experienta lui a fost spontana si fara legatura cu vreo practica oarecare. Ulterior, cind a inceput sa citeasca si sa discute despre traditii, a aflat unele similaritati cu Vedanta.
Si inca o intrebare: de ce consideri ca buddhismul tibetan este calea universala? Prin ce este universala?

Pema a scris:
-------------------------------------------------------
> Eu sunt adepta a Buddhismului, dar mi-a parut ca
> Ramana Maharishi are multe similaritati in
> doctrina.
> Legatura cu Ramana am avut-o in momentul in care
> am cumparat o carte de la un anticariat esoteric
> din Budapesta - Ungaria.
> Mi-a parut interesant faptul ca se delimita
> intr-un fel sau altul de orice religie si de orice
> grupare organizata in orice fel. A incercat sa
> ramana neatins de ambitiile acestei lumi desarte.
>
> Imi place mult Maharishi, dar Buddhismul mai ales
> cel Tibetan consider a fi o cale cu adevarat
> "Universala".

In ceea ce priveste buddhismul compasiunea, nonviolenta, si multe alte virtuti sunt sinonime cu Drumul insasi, mai mult decat in orice alta credinta.

Budhismul este mai flexibil, pentru toate tipurile de oameni atrasi spre spiritualitate. Exista in acest sens metode si metode. Maharishi a insistat pe atma vicara printr-o metoda putin mai rigida, mai putin potrivita unora. Persoanele ce nu o puteau urma, nu inseamna ca ar fi fost mai putin evoluate spirituali. Sunt destule exemple de oameni remarcabili care au ajuns la Iluminare si fara metoda aceasta.
Dar recunosc, Maharishi este o stea foarte stralucitoare pe bolta spiritualitatii

Si mai ales mi-a placut retinerea lui Buddha in ceea ce priveste discutiile filosofice ca in povestea omului ranit de o sageata otravita:

Era asadar un om ce fusese ranit de o sageata otravita. Imediat prietenii lui s-au grabit sa ii scoata sageata si sa-i salveze viata.

Insa cel ranit ajunge sa se impotriveasca zicand: “nu vreau sa imi scoateti aceasta sageata pana cand nu aflu cine a slobozit-o catre mine, din ce clan facea parte, din ce lemn era facut arcul, ce pene a folosit, etc.

Buddha si-a intrebat discipolii sai daca acest om proceda corect, daca intr-adevar merita sa astepte pana cand gasea un raspuns la toate aceste intrebari sau pur si simplu trebuia sa lase sa i se scoata sageata si sa isi salveze viata.

Este de la sine inteles ca acest om era idiot. Insa el nu este doar un personaj dintr-o poveste ciudata sau amuzanta ci ne reprezinta pe noi toti ce la fel ca si el ne preocupam de o multime de lucruri inutile si fara de raspuns, neglijand ceea ce este cu adevarat important: starea noastra de fiinte aflate in iluzie si suferinta. Exista intrebari care framantau mintile multor cautatori spirituali din vremea lui Shakyamuni, precum cele legate de inceputul sau sfarsitul lumii, daca universul este finit sau infinit, daca exista dumnezeu sau nu, daca exista reincarnare, daca inteleptul cu tare are puteri paranormale, etc., ... pe care insa Buddha le-a tratat cu tacere indicand asupra faptului ca astfel de intrebari nu au nici o utilitate din punct de vedere spiritual deoarece, pe langa faptul ca sunt fara raspuns, nu duc la nici o transformare autentica. Sageata este cea care trebuie scoasa intai, adica distrusa iluzia care inlantuie fiintele si duce la nasterea repetata insotita de suferinta iar de restul ne vom putea ocupa dupa aceea .

Recunosc, si eu sunt inca la stadiul risipirii in idei, chiar prezenta mea pe acest forum o demonstreaza, dar sper sa ajung la liman in cele din urma cu ajutorul lui Buddha.

Stiu ca la un moment dat Ramana s-a apucat de citit nu pentru ca ar fi avut el vre-un folos personal din asta, dar a vrut sa le raspunda celor ce-l vizitau cat mai pe intelesul lor, pe limba si pe intelesul credintei fiecaruia.

Intr-adevar, cred ca Ramana nu avea cum sa urmeze vre-o religie, Oamenii ca el de obicei duc la crearea unei religii sau credinte, sau linii de urmat, ca si Buddha dealtfel. Am gasit idei asemanatoare in cantecele celebrului yoghin tibetan Milarepa!

Sint perfect de acord cu ce spui. Discutiile care nu duc nicaieri si care se nasc din curiozitate nu au sens. Chiar si Ramana afirma ca religiile se nasc pentru cei doritori de mistere. Esentialul e sa obtii salvarea, eliberarea sau cum vrem sa-i spunem.
Exemplul cu omul lovit de sageata este celebru. Si explica simplu ce este si ce nu este esential. In fond, daca lumea este iluzie, a discuta la infinit despre "formele" ei care sint iluzie inseamna a te pierde mai departe (sau mai adinc) in iluzie. Inseamna a amina trezirea.
Toate astea duc la ideea de practica. Spui ca Atma Vichara nu este pentru toata lumea. Eu cred ca este. Totusi, care este practica pe care o urmezi tu? Si ce practici universale (accesibile tuturor) ofera buddhismul?


Pema a scris:
-------------------------------------------------------
> In ceea ce priveste buddhismul compasiunea,
> nonviolenta, si multe alte virtuti sunt sinonime
> cu Drumul insasi, mai mult decat in orice alta
> credinta.
>
> Budhismul este mai flexibil, pentru toate tipurile
> de oameni atrasi spre spiritualitate. Exista in
> acest sens metode si metode. Maharishi a insistat
> pe atma vicara printr-o metoda putin mai rigida,
> mai putin potrivita unora. Persoanele ce nu o
> puteau urma, nu inseamna ca ar fi fost mai putin
> evoluate spirituali. Sunt destule exemple de
> oameni remarcabili care au ajuns la Iluminare si
> fara metoda aceasta.
> Dar recunosc, Maharishi este o stea foarte
> stralucitoare pe bolta spiritualitatii
>
> Si mai ales mi-a placut retinerea lui Buddha in
> ceea ce priveste discutiile filosofice ca in
> povestea omului ranit de o sageata otravita:
>
> Era asadar un om ce fusese ranit de o sageata
> otravita. Imediat prietenii lui s-au grabit sa ii
> scoata sageata si sa-i salveze viata.
>
> Insa cel ranit ajunge sa se impotriveasca zicand:
> “nu vreau sa imi scoateti aceasta sageata pana
> cand nu aflu cine a slobozit-o catre mine, din ce
> clan facea parte, din ce lemn era facut arcul, ce
> pene a folosit, etc.
>
> Buddha si-a intrebat discipolii sai daca acest om
> proceda corect, daca intr-adevar merita sa astepte
> pana cand gasea un raspuns la toate aceste
> intrebari sau pur si simplu trebuia sa lase sa i
> se scoata sageata si sa isi salveze viata.
>
> Este de la sine inteles ca acest om era idiot.
> Insa el nu este doar un personaj dintr-o poveste
> ciudata sau amuzanta ci ne reprezinta pe noi toti
> ce la fel ca si el ne preocupam de o multime de
> lucruri inutile si fara de raspuns, neglijand ceea
> ce este cu adevarat important: starea noastra de
> fiinte aflate in iluzie si suferinta. Exista
> intrebari care framantau mintile multor cautatori
> spirituali din vremea lui Shakyamuni, precum cele
> legate de inceputul sau sfarsitul lumii, daca
> universul este finit sau infinit, daca exista
> dumnezeu sau nu, daca exista reincarnare, daca
> inteleptul cu tare are puteri paranormale, etc.,
> ... pe care insa Buddha le-a tratat cu tacere
> indicand asupra faptului ca astfel de intrebari nu
> au nici o utilitate din punct de vedere spiritual
> deoarece, pe langa faptul ca sunt fara raspuns, nu
> duc la nici o transformare autentica. Sageata este
> cea care trebuie scoasa intai, adica distrusa
> iluzia care inlantuie fiintele si duce la nasterea
> repetata insotita de suferinta iar de restul ne
> vom putea ocupa dupa aceea .
>
> Recunosc, si eu sunt inca la stadiul risipirii in
> idei, chiar prezenta mea pe acest forum o
> demonstreaza, dar sper sa ajung la liman in cele
> din urma cu ajutorul lui Buddha.
>
> Stiu ca la un moment dat Ramana s-a apucat de
> citit nu pentru ca ar fi avut el vre-un folos
> personal din asta, dar a vrut sa le raspunda celor
> ce-l vizitau cat mai pe intelesul lor, pe limba si
> pe intelesul credintei fiecaruia.
>
> Intr-adevar, cred ca Ramana nu avea cum sa urmeze
> vre-o religie, Oamenii ca el de obicei duc la
> crearea unei religii sau credinte, sau linii de
> urmat, ca si Buddha dealtfel. Am gasit idei
> asemanatoare in cantecele celebrului yoghin
> tibetan Milarepa!

Ce m-a atras cel mai mult la Buddhism, nu isi gaseste locul intr-o descriere generala a acestuia, oricat de inaltatoare ar fi.
Dincolo de institutionalizarea buddhismului, exista o latura cu totul si cu totul aparte. Pentru a patrunde in aceasta "zona" este imperios necesar sa lasi la intrare toate ideile preconcepute si mai ales trebuie sa renunti la acea parte a personalitatii tale care are tendinta sa se umfle cel mai usor in diverse situatii.

Cand am intalnit pentru prima data Invatatura asupra caracterului trecator al lucrurilor si asupra atentiei mereu treze, am inteles ca s-a facut o schimbare de nivel:

"Dezvoltarea atentiei cuprinde concentrarea asupra mortii si a semnelor ei, asupra vietii care se apropie de sfarsit si asupra despartirii.

Atentia concentrata asupra mortii este gandul (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta viata.

Atentia concentrata asupra semnelor mortii este gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta trebuie sa plece din el.

Atentia concentrata asupra vietii care se apropie de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa viata este tot mai scurta.

Atentia concentrata asupra despartirii este gandul (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.

Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa nu existe moarte.

Prieteni, viata trece repede asemenea apei dintr-o cascada involburata: Daca nu intelegeti aceasta, va veti lasa amagiti de obiectele simturilor!

Unii mor inca in uter, altii in momentul nasterii sau cand umbla de-abusilea, ori cand au inceput sa mearga. Unii apuca sa imbatraneasca, iar altii mor tineri. Dar cand vine timpul toti se sting.

Oricat de mult aduni, pleci, ca un om dezbracat de haine si cu mainile goale.

In clipa mortii, proprii copii nu-ti sunt adapost; nici tatal, nici mama, nici prietenii nu te pot salva.

Acest corp obtinut cu mari dificultati si sustinut prin hrana si haine, nu te va insoti. Il vor manca pasarile si cainii, sau va fi ars pe un rug incins, va fi aruncat in apa, sau ascuns intr-un mormant in pamant.

Cum nu este sigur ce va veni mai repede, ziua de maine sau lumea de apoi, fara a nazui la ziua de maine, pregateste-te pentru lumea de apoi!"

... Gampopa (celebrul discipol al lui Milarepa)

De aici in colo Buddhismul ofera o Cale Luminoasa si Clara si nu stiu ce alte invataturi ar putea transmite mai mult si mai direct.

Ceea ce ai scris este minunat si exprima adevarul. Nimic nu dureaza si durerea vine din faptul ca ignoram acest fapt. Si totusi, e suficient sa observam aceasta trecere, aceasta descompunere, aceasta degradare lenta a tot si a toate? Asta este metoda care duce la eliberare? In crizele de melancolie avem asemenea "realizari" ca nimic nu dureaza, ca totul e trecator. Totusi, melancolicul e departe de a fi liber, eliberat. El se agata mai departe de amintirile si simbolurile vremurilor cind lucrurile erau altfel.


Pema a scris:
-------------------------------------------------------
> Ce m-a atras cel mai mult la Buddhism, nu isi
> gaseste locul intr-o descriere generala a
> acestuia, oricat de inaltatoare ar fi.
> Dincolo de institutionalizarea buddhismului,
> exista o latura cu totul si cu totul aparte.
> Pentru a patrunde in aceasta "zona" este imperios
> necesar sa lasi la intrare toate ideile
> preconcepute si mai ales trebuie sa renunti la
> acea parte a personalitatii tale care are tendinta
> sa se umfle cel mai usor in diverse situatii.
>
> Cand am intalnit pentru prima data Invatatura
> asupra caracterului trecator al lucrurilor si
> asupra atentiei mereu treze, am inteles ca s-a
> facut o schimbare de nivel:
>
> "Dezvoltarea atentiei cuprinde concentrarea asupra
> mortii si a semnelor ei, asupra vietii care se
> apropie de sfarsit si asupra despartirii.
>
> Atentia concentrata asupra mortii este gandul
> (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in
> aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta
> viata.
>
> Atentia concentrata asupra semnelor mortii este
> gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia
> se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta
> trebuie sa plece din el.
>
> Atentia concentrata asupra vietii care se apropie
> de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai
> a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri
> si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa
> viata este tot mai scurta.
>
> Atentia concentrata asupra despartirii este gandul
> (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si
> corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor
> mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.
>
> Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe
> cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu
> va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice
> si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa
> mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa
> nu existe moarte.
>
> Prieteni, viata trece repede asemenea apei dintr-o
> cascada involburata: Daca nu intelegeti aceasta,
> va veti lasa amagiti de obiectele simturilor!
>
> Unii mor inca in uter, altii in momentul nasterii
> sau cand umbla de-abusilea, ori cand au inceput sa
> mearga. Unii apuca sa imbatraneasca, iar altii mor
> tineri. Dar cand vine timpul toti se sting.
>
> Oricat de mult aduni, pleci, ca un om dezbracat de
> haine si cu mainile goale.
>
> In clipa mortii, proprii copii nu-ti sunt adapost;
> nici tatal, nici mama, nici prietenii nu te pot
> salva.
>
> Acest corp obtinut cu mari dificultati si sustinut
> prin hrana si haine, nu te va insoti. Il vor manca
> pasarile si cainii, sau va fi ars pe un rug
> incins, va fi aruncat in apa, sau ascuns intr-un
> mormant in pamant.
>
> Cum nu este sigur ce va veni mai repede, ziua de
> maine sau lumea de apoi, fara a nazui la ziua de
> maine, pregateste-te pentru lumea de apoi!"
>
> ... Gampopa (celebrul discipol al lui Milarepa)
>
> De aici in colo Buddhismul ofera o Cale Luminoasa
> si Clara si nu stiu ce alte invataturi ar putea
> transmite mai mult si mai direct.

Am spus mai sus: "Cand am intalnit pentru prima data Invatatura asupra caracterului trecator al lucrurilor si asupra atentiei mereu treze, am inteles ca s-a facut o schimbare de nivel"

Nu vorbim aici de doar cateva randuri sau cuvinte. Invatatura este cu mult mai profunda, eu am dat doar un simplu exemplu accesibil si muritorului de rand, dar de o forta pe care nu o intalnesti in cuvintele prea multor intelepti.

Cum poti primi (generic vorbind) Adevarata Invatatura Mahayana, este o alta poveste, ce se sustrage descrierii in cuvinte. Ce-i cuprinsi doar de melancolie sau alte sentimente omenesti, in urma "contemplarii", nu fac parte din povestea mea.

Schimbare sau nu de nivel, tot in iluzie esti. Doar ca aceasta iluzie capata noi termeni sau denumiri. Si tot discutii facem, chit ca sint mai subtile, mai profunde. Pe mine ma interesa practica - daca exista - nu doar "povestea". Numai practica poate conduce la eliberare. Este ceea ce gasesti la Ramana, in a sa atma vichara.


Pema a scris:
-------------------------------------------------------
> Am spus mai sus: "Cand am intalnit pentru prima
> data Invatatura asupra caracterului trecator al
> lucrurilor si asupra atentiei mereu treze, am
> inteles ca s-a facut o schimbare de nivel"
>
> Nu vorbim aici de doar cateva randuri sau cuvinte.
> Invatatura este cu mult mai profunda, eu am dat
> doar un simplu exemplu accesibil si muritorului de
> rand, dar de o forta pe care nu o intalnesti in
> cuvintele prea multor intelepti.
>
> Cum poti primi (generic vorbind) Adevarata
> Invatatura Mahayana, este o alta poveste, ce se
> sustrage descrierii in cuvinte. Ce-i cuprinsi doar
> de melancolie sau alte sentimente omenesti, in
> urma "contemplarii", nu fac parte din povestea
> mea.

Din pacate nu pot fi in totalitate de acord cu tine.

Tocmai vorbeam mai sus de primirea Invataurii (Initierea), ca sa ma intelegi mai bine, pe care nu o vei putea obtine din carti, chiar daca sunt in ele cuvintele lui Maharishi. (din ce stiu eu sunt scrise de discipoli in majoritate). Si orice ai spune nu ma poti convinge ca nu iti aduci aportul in propria ta interpretare a unor cuvinte copiate pe o foaie de hartie cu multi ani in urma. De altfel din ce am observat mai ales pe forumul oficial din India, se repeta papagaliceste cuvintele lui Maharishi.

Un Maestru in carne si oase, te fereste de aceste greseli, si mai ales te ferestre de marele pericol de a te crede la un moment dat capabil de ati da singur lectii tie si altora. Aici intervine adevarata practica, mult diferita de ce isi poate imagina cineva.
E o gluma frumoasa sa te intrebi "Cine sunt eu?" si sa ajungi la anumite raspunsuri crezand ca asta se numeste practica. Initierea cere sacrificii mult mai mari decat a sta intr-o pozitie comoda cu ochii atintiti in gol intrebandu-te cine esti si apoi inventand stari si senzatii traite sau auzite de la altii, care si ei la randul lor au jucat aceeasi piesa de teatru. Starile oricat de sublime ar fi, cum spuneai si tu, fac parte din maya.

Eu stiu, ca initial metoda lui Maharishi nu are cusur, dar asta in primul rand pentru el. Sunt prea putini cei care ar avea sansa sa-l inteleaga cu adevarat, dincolo de cuvintele lui.

Sint total de acord cu tine si in privinta initierii - la Ramana nu exista asa ceva - si in privinta aberatiilor de pe site-urile lor sau din mintile unor mase de imbecili care se intreaba timp cine sint si inventeaza stari mistice. Exact asta e si parerea mea. Totusi nu mi-ai spus inca nimic despre practica ta. Iar un maestru in carne si oase nu te poate scuti de propria ta practica. Deci, ce practici tu?


Pema a scris:
-------------------------------------------------------
> Din pacate nu pot fi in totalitate de acord cu
> tine.
>
> Tocmai vorbeam mai sus de primirea Invataurii
> (Initierea), ca sa ma intelegi mai bine, pe care
> nu o vei putea obtine din carti, chiar daca sunt
> in ele cuvintele lui Maharishi. (din ce stiu eu
> sunt scrise de discipoli in majoritate). Si orice
> ai spune nu ma poti convinge ca nu iti aduci
> aportul in propria ta interpretare a unor cuvinte
> copiate pe o foaie de hartie cu multi ani in urma.
> De altfel din ce am observat mai ales pe forumul
> oficial din India, se repeta papagaliceste
> cuvintele lui Maharishi.
>
> Un Maestru in carne si oase, te fereste de aceste
> greseli, si mai ales te ferestre de marele pericol
> de a te crede la un moment dat capabil de ati da
> singur lectii tie si altora. Aici intervine
> adevarata practica, mult diferita de ce isi poate
> imagina cineva.
> E o gluma frumoasa sa te intrebi "Cine sunt eu?"
> si sa ajungi la anumite raspunsuri crezand ca asta
> se numeste practica. Initierea cere sacrificii
> mult mai mari decat a sta intr-o pozitie comoda cu
> ochii atintiti in gol intrebandu-te cine esti si
> apoi inventand stari si senzatii traite sau auzite
> de la altii, care si ei la randul lor au jucat
> aceeasi piesa de teatru. Starile oricat de sublime
> ar fi, cum spuneai si tu, fac parte din maya.
>
> Eu stiu, ca initial metoda lui Maharishi nu are
> cusur, dar asta in primul rand pentru el. Sunt
> prea putini cei care ar avea sansa sa-l inteleaga
> cu adevarat, dincolo de cuvintele lui.