Multi se intreaba si ma intreaba cum era Ramana? Nu ca fizic, pentru ca avem mii de poze si chiar filme cu el. Ca suflet, ca spirit. E greu de raspuns la aceasta intrebare pentru ca nu l-am cunoscut direct pe Ramana. Marturiile altora, care l-au cunoscut, se contrazic si ele foarte des (vezi retractarile lui Brunton). Totusi, din intimplarile relatate, in care Ramana era prezent, putem alcatui o lista de trasaturi esentiale. Ma intii as vorbi despre atitudinea lui fata de oamenii ignoranti.
Ramana era fie doritor sa explice anumite lucruri pe care ceilalti le ignora, fie tacut (refuza dialogul), fie ironic, fie, in fine, critic sau chiar acid. Va reamintesc (cred ca am mai scris aici) reactia lui dura la nesimtirea unui individ care culegea toate florile unui arbust. Ramana nu s-a jenat sa-l certe cu cuvinte grele. Intr-o alta ocazie, cind o domnita din lumea buna i-a cerut sa-i arate mortii (pentru ca asta, chipurile, trebuie sa poata un sfint), Ramana s-a multumit sa precizezeze, amuzat, ca el personal nu poate asa ceva.
Imi amintesc insa si momentul in care o femeie batrina, sarmana, care pusese odinioara umarul la ridicarea adapostului pe locul in care se afla sfintul, a ajuns pina la el si i-a oferit niste turte cam prost facute. Cei din preajma au incercat sa o inlature si sa ascunda turtele. Ramana a intervenit imediat in favoarea femeii, a scuzat nesimtirea celorlalti, si i-a certat pe apropiati pentru ca nu stiu cine este femeia respectiva...
Iesirile acide ale lui Ramana nu sint putine si sint impuse intotdeauna de context: oamenii insensibili, lipsiti total de intuitie sau chiar idioti.
Editat de 1 ori. Ultima editare la 23/06/2009 05:30 by avatar.
