O intrebare care ne framinta
28 aprilie, 2011 03:19
Sarbatorile de Paste ne-au adus din nou fata in fata cu obiceiurile si mai ales cu cele religioase. Am aflat mai multe despre aceste obiceiuri pe la colturi, soptit, decit de la marile fete bisericesti. Romanii prefera inca zvonul, "se aude ca" si alte asemenea informatii nesigure. Dar oare unde ar putea afla mai multe si mai precis?
Una din problemele cu care se confrunta credinciosul crestin este (ne)stiinta de a proceda intr-o situatie data. Desigur ca crestinul este informat despre ce se cade si ce nu, despre ce e pacat si ce nu etc. Totusi in viata lucrurile nu sint foarte simple si nici usor de impartit in categorii date de-a gata. Si atunci avem nevoie de sfat. Cei mai multi intreba direct: Cum procedez in cutare situatie? Cum intrebarea ramine adeseori in suspensie (suspendata) urmatorul pas este sa-ti imaginezi ce ar face cutare preot sua calugar - despre care ai aflat ca sint cu har - in cutare situatie. Dar si asa e dificil. Calugarii duc (sau ar trebuie sa duca) o viata ferita de ispitele lumesti. Si nici preotii nu se dau in vint dupa confesiuni intime.

Revenind la tema acestui forum - Ramana Maharshi - ne intrebam si noi, oare, poate avea discipolul lui o sugestie de actiune, de "cum e bine", din partea Maestrului? Ca in fond aici ajungem: teoria ca teoria, dar practica ne omoara. Asadar, am putea avea o sugestie, un sfat de la Maestru privitoare la o situatie concreta de viata? Iata intrebarea care ii framinta pe cei mai multi care nu se satura numai cu hrana metafizica.

Iti propun si tie o discutie pe aceasta tema: Tu ce crezi?
Re: O intrebare care ne framinta
08 iunie, 2011 02:20
Studiu de caz:

Te insala iubitul/iubita (nu va uitati asa, se intampla des).
Ce faci?
Pai poti sa:
a) faci urat
b) accepti, strangi din dinti si te desparti cat de cat amiabil
c) regreti si treci peste cu timpul, dar de despartit va despartiti frumos si ramaneti prieteni
d) nu regreti si restul ca mai sus

Intrebarea de 1.000.000 de euro: Ce ne spune Maestrul?
Varianta d), sigur. Cum faci? Pai (mergand pe ideea ca inca nu te-ai trezit din "supa de ganduri" cum ii spune o cunostinta de-a mea--ma amuza expresia), inainte de a incepe o relatie sau cel tarziu la inceputul ei faci bine si iti bagi foarte bine in capsorul tau framantat de bazaconii romantice ca omul respectiv nu iti apartine in absolut niciun fel (nici chiar daca sunteti casatoriti, atentie mare!) Din moment ce esti constient ca omul nu e jucarioara ta, de care sa dispui cand doresti, ignorand faptul impermanentei si pe langa asta si pe cel al caracterului fluctuant al omului insusi, nu te vei mai simti "ofensat". Sigur, oameni suntem si va fi greu cand si daca ni se intampla. Dar cel putin vom suferi mai putin.

Imi place mult povestea unuo rishi din India care pleaca in padure cu sotia si copilul. La un moment dat, femeia pleaca cu un alt barbat de care s-a indragostit subit. Fiul isi intreaba tatal: "Nu te supara? E sotia ta." Tatal raspunde: "Este sotie, da, dar nu este a mea. De ce sa ma ifurii cand ea este doar unul din multele lucruri care vin si pleaca?"

(pentru a elimina unele intrebari: nu, eu nu am patit asa ceva; nu am pe cineva. Dar vad cum se intampla celor din jur)
Re: O intrebare care ne framinta
08 iunie, 2011 02:43
Muni a scris:
-------------------------------------------------------
> Studiu de caz:
>
> Te insala iubitul/iubita (nu va uitati asa, se
> intampla des).
> Ce faci?
> Pai poti sa:
> a) faci urat
> b) accepti, strangi din dinti si te desparti cat
> de cat amiabil
> c) regreti si treci peste cu timpul, dar de
> despartit va despartiti frumos si ramaneti
> prieteni
> d) nu regreti si restul ca mai sus
>
> Intrebarea de 1.000.000 de euro: Ce ne spune
> Maestrul?
> Varianta d), sigur. Cum faci? Pai (mergand pe
> ideea ca inca nu te-ai trezit din "supa de
> ganduri" cum ii spune o cunostinta de-a mea--ma
> amuza expresia), inainte de a incepe o relatie sau
> cel tarziu la inceputul ei faci bine si iti bagi
> foarte bine in capsorul tau framantat de bazaconii
> romantice ca omul respectiv nu iti apartine in
> absolut niciun fel (nici chiar daca sunteti
> casatoriti, atentie mare!) Din moment ce esti
> constient ca omul nu e jucarioara ta, de care sa
> dispui cand doresti, ignorand faptul impermanentei
> si pe langa asta si pe cel al caracterului
> fluctuant al omului insusi, nu te vei mai simti
> "ofensat". Sigur, oameni suntem si va fi greu cand
> si daca ni se intampla. Dar cel putin vom suferi
> mai putin.
>
> Imi place mult povestea unuo rishi din India care
> pleaca in padure cu sotia si copilul. La un moment
> dat, femeia pleaca cu un alt barbat de care s-a
> indragostit subit. Fiul isi intreaba tatal: "Nu te
> supara? E sotia ta." Tatal raspunde: "Este sotie,
> da, dar nu este a mea. De ce sa ma ifurii cand ea
> este doar unul din multele lucruri care vin si
> pleaca?"
>
> (pentru a elimina unele intrebari: nu, eu nu am
> patit asa ceva; nu am pe cineva. Dar vad cum se
> intampla celor din jur)

Fara indoiala ca nimeni nu ne apartine iar dragosea cu sau fara acte nu garanteaza nimic - la noi, cei atei. Pentru cei religiosi apar niste obligatii si merite care decurg din fidelitate si lucrul asta poate sustine o relatie de durata in timp. Depinde cum privesti, din ce directie. Cu lumea asta desacralizata lucrurile par da nu sint mai limpezi. Desigur ca totul e trecator si trebuie sa avem o oarecare relaxare sau distanta fata de veac.

Ramana ar profita de orice situatie ca sa te (re)aduca la tine. Ar intreba de pilda cine e cel care se simte afectat (sau nu) de infidelitatea sotului/sotiei? De aici incepe meditatia pe cine sint. Si astfel ca orice eveniment de doi bani sau tragic te readuce in vizor: tu si Sinele.
Re: O intrebare care ne framinta
05 iulie, 2011 09:11
Quote
avatar
Fara indoiala ca nimeni nu ne apartine iar dragosea cu sau fara acte nu garanteaza nimic - la noi, cei atei. Pentru cei religiosi apar niste obligatii si merite

Unde e loc pentru ateism si zei?
Regretam dar numai utilizatorii inregistrati pot posta in acest forum.

Click aici ca sa intri