Astazi am primit un email de la Amazon.com care imi propune the
Collected Works of Ramana Maharshi. Propunerea nu vine aiurea, pentru ca am cumparat de la ei o carte si am fost pe semne inregistrat ca amator de Ramana. De aceea m-au anuntat de aceasta noua aparitie. La prima vedere totul e OK. Totusi!
Nu-mi imaginez o Culegere a operelor lui Ramana, ca ale lui Eminescu de exemplu. Pentru simplul motiv ca Ramana Maharshi nu are opera, nu a scris (daca facem abstractie de citeva cuvinte) nimic. Da, Ramana nu a scris nimic despre sine, despre experienta sa personala. In schimb au scris altii. Paul Brunton, de exemplu, cel mai cunoscut dintre autori. Sint multe alte lucrari ca si cea a Mariei Kiriazi, pe care am citat-o aici. Multe – poate prea multe carti – despre realizarea sprituala care, in viziunea lui Ramana, nu are nevoie de atita cerneala.
Ceea ce a spus Ramana despre realizarea sa si a oricui altcineva este ca totul sta in
interogarea de sine: Cine sint eu. Trebuie sa-ti pui aceasta intrebare, mereu, pina afli ca nu esti nimic din ce credeai ca esti si atingi acel punct de tacere si revelatie cind iti scapa automat un: Aha! Din acel moment, lucrurile sint clare.
Dar pentru asta nu e nevoie da carti - iata de ce Ramana nu a scris, de ce nu are o opera. Esentialul este aici si acum, daca incepi meditatia interioara, si o faci cu zel. Cartile amina intotdeauna practica pentru ca satisfac curiozitatea intelectuala si numai atit. In plus (ba in minus), ele, explicind, de fapt acopera. Pentru ca explicatiile inseamna alte mii de cuvinte si sensurile lor care trebuie deslusite. Si asta cere timp si rabdare.
Desigur ca nu renuntam la carti, total. Prin carti aflam despre Ramana si experienta sa, despre discutiile cu cei care il vizitau si il intrebau diverse. Cartea este prima statie a periplului nostru spiritual. Totusi nu raminem la carte, ci ne punem imediat pe lucru. Lucrul cu noi,
sigurul care poate face diferenta.
