Intrebarea din titlu se impune mai ales in peisajul spiritual Indian. Meditatia in India urmareste absorbtia in sine si intrebuinteaza metode mai mult sau mai putin familiare lumii occidentale.
Meditatia ca absorbtie apare in anumite forme de buddhism (fara a fi idealul acestei cai), in yoga, in scolile mistice-oculte etc.
Ramana Maharshi
nu a aratat un interes viu acestei forme de meditatie. El a propus in schimb, in dialogurile avute cu diferiti vizitatori, o cercetare a eului care s-a mai numit si
atma vichara (practica pe care a urmat-o el insusi in mod spontan) Aceasta cercetare (opusa absorbtiei) trebuie sa ne conduca treptat la revelarea sinelui. Ea difera de absorbtie si de alte forme de meditatie de acest gen prin aceea ca mentine contactul cu realitatea (perceptiile, ideile, conceptiile etico-morale, relatiile sociale), cu el, cu achizitiile sale pe care le investigheaza pentru a descoperi in final
fundalul. Despre acest tip de meditatie vrem sa vorbim in aceasta sectiune a forumului si despre experienta ei pe care a avut-o fiecare din noi.
