Citesc pe un site care se dedica lui Ramana Maharshi despre nondualitate (este un citat acolo). Trebuie desfiintata dualitatea! Intr-adevar se pare ca avem aici o problema cheie, poate cea mai improtanta care ne afecteaza viata spirituala. Am observat adeseori un fapt ciudat: oamenii care merg la biserica sa asiste la slujbe, sa se spevedeasca, impartaseasca, sa sfinteasca hrana si lucruri, nu au de fapt o conduita morala adecvata. Multi se prezinta in biserica intr-o tinuta nepotrivita. Dar
majoritatea strivitoare nu are nici cea mai vaga intentie de a arata smerenie, iubire de semeni, asa cum cere crestinismul, in viata reala, de zi cu zi, fata de semeni etc. Totul e limitat la durata slujbei sau a prezentei credinciosilor in incinta bisericii. O data ce ies din biserica redevin meschini, egoisti, brutali, ipocriti etc. adica exact inversul la ce le cere lor religia. Asta este ce se numeste dualism. Desigur ca nondualitatea incepe acolo unde viata crestina continua in viata de zi cu zi, impletindu-se armonios, firesc. Slabe sperante!
Si pe calea deschisa de Ramana Maharshi se poate vorbi de dualitate. O dualitate definita mai exact prin faptul ca practicantul isi imagineaza ca practica propriu-zisa este ceva separat, ceva aparte, ceva care nu are legatura cu viata lui "profana". Ceva care nu trebuie sa se reflecte in viata lui "profana" pentru ca e "profana"! Astfel el isi creaza o lume de "sacru" (cam ca la Eliade), unde se desfasoara activitatea lui spirituala, si una de "profan" unde experienta spirituala nu mai ajunge, ramine cumva afara, la usa, este abolita. Practicantul traieste astfel in doua lumi, sau exista in doua vieti, total opuse, care se combat mai degraba decit sa se completeze. Despre aceasta dualitate care se mai numeste in psihiatrie schizofrenie e vorba pretutindeni unde intilnim temple, ashramuri, grupuri de studiu etc., adica locuri si asociatii
special dedicate vietii spirituale.
Se intelege ca dualitatea trebuie lichidata. Este eficient si necesar sa prelungim practica noastra in viata de zi cu zi, sa beneficiem adica de efectele ei in viata de aici si acum. Un lucru foarte dificil si chiar nelamurit. Mai ales pentru practicantii moderni din lumea occidentala. E simplu sa intelegi cum ar fi de exemplu sa aplici morala cestina in viata zilnica - sa fii omenos, iubitor de semeni, sa te rogi pentru dusmani, sa intorci celalalt obraz etc. - dar e infinit mai dificil sa realizezi care este forma de aplicare a practicii interogarii sinelui - prescrisa de Ramana Maharshi - in viata "profana". Acolo nu mai e vorba de iubire si compasiune pentru semeni ci de o realizare spirituala care priveste viata ta interioara, revelarea sinelui si definirea relatiei tale cu el.
Editat de 1 ori. Ultima editare la 20/06/2012 02:38 by avatar.
